Orheiul Vechi

De la Wikivoyage
Schemă a atracțiilor turistice din Orheiul Vechi
Dansuri la o pensiune turistică din complex

Complexul muzeal Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova.

De știut[modificare]

Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi care are un statut special și constituie cel mai important sit cultural din Republica Moldova, aflându-se și în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO[1][2]. Complexul cuprinde cîteva zeci de hectare ale orașului medieval Orhei (sec. XIII–XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea așezării date și întemeierea în alt loc a unui oraș nou, cu același nume – Orheiul de azi). Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peștere și Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra și Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII–XIV) cît și moldovenească (sec. XV–XVI).

Complexul Orheiul Vechi constituie un sistem alcătuit din elemente culturale și naturale: peisaj natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradițional și originalitate etnografică.

Istorie[modificare]

Localizare[modificare]

Cartiere[modificare]

Venire/Plecare[modificare]

Cu avionul[modificare]

Cu mașina[modificare]

Cu trenul[modificare]

Mobilitate[modificare]

Atracții turistice[modificare]

Cazare[modificare]

Gastronomie[modificare]

Cumpărături[modificare]

Activități[modificare]

Link-uri[modificare]


Ciot Acest articol este în mare parte încă un ciot și are nevoie de mai multă atenție. Dacă știi ceva despre această temă, fii îndrăzneț și editează-l, pentru a face din el un articol mai bun.
  1. UNESCO World Heritage Tentative Lists
  2. Ștefăniță, Ion. Păstrarea patrimoniului cultural al Moldovei, o prvocare a modernității. Policy Brief, nr. 2, iulie 2011, p. 2. Accesat 1 spetembrie 2011.